Despre antreprenoriat, pe scurt...
Nu folosesc prea des acest termen, nu ma regasesc in sonoritatea lui si atunci prefer sa spun ca am propria mea afacere.
Aventura mea a inceput in urma cu mai bine de 6 ani. Stiam inca din liceu ca vreau sa fac ceva al meu, sa construiesc eu de la zero.
In facultate, impinsa de circumstante am fost nevoita sa-mi iau un job, unul foarte prost platit dar care imi asigura facultatea, chiria si ma ajuta sa-mi traiesc visul de a locui in Bucuresti.
Apoi am intalnit pe cineva care visa la fel ca mine, un fel de eu masculin. Si ne-am pus pe treaba.
Eu am continuat sa merg la job-ul meu "minunat", el a renuntat la al lui si a inceput sa se ocupe de afacerea noastra.
Inceputul a fost greu, apoi ce a urmat a fost si mai greu. Spun asta pentru ca nu poti sa iei in calcul toate acele neprevazute care te destabilizeaza si uneori chiar te ingroapa. Vorbesc aici de boala sau diverse situatii care nu depind de tine si asupra carora nu ai nicio putere.
Cand te bagi intr-o chestie de genul asta fara o experienta de cativa ani buni intr-o agentie celebra te lovesti de multe ziduri si usi inchise; te lovesti de sacrificii, teama ca maine nu ai ce sa mananci sau cu ce sa-ti platesti bancile. Te lovesti de judecata celor din jur, de ochiul critic care nu iti spune direct ca nu faci bine dar iti arata.
Am facut multe greseli, foarte multe, am pierdut multi bani, clienti si ne-am ales cu o multime de nopti nedormite si nervi pe punctul sa explodeze.
Am spus de multe ori "Renunt" ca apoi sa revin si sa spun "Nu am ajuns pana aici ca sa renuntam, Mergem mai departe. "
Am invatat din greseli, ele au fost cel mai bun curs de business pe care l-am urmat.
Am invatat sa devenim mai buni, sa oferim servcii mai bune si mereu dar absolut mereu sa invatam si sa ne depasim conditia.
Am invatat sa ne evaluam mai bine munca, sa "citim"clientii si sa spunem "pas" atunci cand a fost cazul.
Antreprenoriatul nu est pentru oricine, si o spun cu toata sinceritatea. Nu este pentru oamenii care isi doresc sa primeasca ceva de facut si atat, sa aibe un program fix de la 9 la 18, pentru cei care nu vor sa-ti asume un risc si nu in ultimul rand pentru cei care cred ca visurile sunt pentru idealisti.
Este ok sa fii si asa!
Fiecare zi este altfel atunci cand esti in pantofii omului care are responsabilitatea deciziei finale. Faci ceva nou, inveti ceva, te mai lovesti de o provocarea, te si agiti pentru proiectele care nu urmeaza traiectoria dictata de brif( pentru ca sunt clienti carea au mereu ceva de adaugat sau de eliminat).
Ai mereu parte de surprize de tot felul dar nimic nu se compara cu senzatia pe care o ai seara cand te pui in pat si rememorezi evenimentele de peste zi si esti multumit cu ce ai reusit.
sursa foto:aici
Aventura mea a inceput in urma cu mai bine de 6 ani. Stiam inca din liceu ca vreau sa fac ceva al meu, sa construiesc eu de la zero.
In facultate, impinsa de circumstante am fost nevoita sa-mi iau un job, unul foarte prost platit dar care imi asigura facultatea, chiria si ma ajuta sa-mi traiesc visul de a locui in Bucuresti.
Apoi am intalnit pe cineva care visa la fel ca mine, un fel de eu masculin. Si ne-am pus pe treaba.
Eu am continuat sa merg la job-ul meu "minunat", el a renuntat la al lui si a inceput sa se ocupe de afacerea noastra.
Inceputul a fost greu, apoi ce a urmat a fost si mai greu. Spun asta pentru ca nu poti sa iei in calcul toate acele neprevazute care te destabilizeaza si uneori chiar te ingroapa. Vorbesc aici de boala sau diverse situatii care nu depind de tine si asupra carora nu ai nicio putere.
Cand te bagi intr-o chestie de genul asta fara o experienta de cativa ani buni intr-o agentie celebra te lovesti de multe ziduri si usi inchise; te lovesti de sacrificii, teama ca maine nu ai ce sa mananci sau cu ce sa-ti platesti bancile. Te lovesti de judecata celor din jur, de ochiul critic care nu iti spune direct ca nu faci bine dar iti arata.
Am facut multe greseli, foarte multe, am pierdut multi bani, clienti si ne-am ales cu o multime de nopti nedormite si nervi pe punctul sa explodeze.
Am spus de multe ori "Renunt" ca apoi sa revin si sa spun "Nu am ajuns pana aici ca sa renuntam, Mergem mai departe. "
Am invatat din greseli, ele au fost cel mai bun curs de business pe care l-am urmat.
Am invatat sa devenim mai buni, sa oferim servcii mai bune si mereu dar absolut mereu sa invatam si sa ne depasim conditia.
Am invatat sa ne evaluam mai bine munca, sa "citim"clientii si sa spunem "pas" atunci cand a fost cazul.
Antreprenoriatul nu est pentru oricine, si o spun cu toata sinceritatea. Nu este pentru oamenii care isi doresc sa primeasca ceva de facut si atat, sa aibe un program fix de la 9 la 18, pentru cei care nu vor sa-ti asume un risc si nu in ultimul rand pentru cei care cred ca visurile sunt pentru idealisti.
Este ok sa fii si asa!
Fiecare zi este altfel atunci cand esti in pantofii omului care are responsabilitatea deciziei finale. Faci ceva nou, inveti ceva, te mai lovesti de o provocarea, te si agiti pentru proiectele care nu urmeaza traiectoria dictata de brif( pentru ca sunt clienti carea au mereu ceva de adaugat sau de eliminat).
Ai mereu parte de surprize de tot felul dar nimic nu se compara cu senzatia pe care o ai seara cand te pui in pat si rememorezi evenimentele de peste zi si esti multumit cu ce ai reusit.
sursa foto:aici
Post a Comment