Totul se uita cu timpul...
Eu inca ......
Momentul acela in care ne-am spus ramas bun dupa 4 luni impreuna nu se uita cu timpul ! Ai spus contrariul si iata-ma acum, aici, inca asteptand sa nu mai simt nimic din ceea ce simt. Aventurile cu final banal erau favoritele mele ,pana la tine!
Nu am pretins niciodata ca sunt mai mult decat o femeie comuna cu obiceiuri mai putin intelese. "Mie imi place diversitatea: - este scuza care de-a lungul timpului a devenit scutul pentru handicapul meu emotional de a ma atasa de cineva, ceva.
Stiu ca e greu sa intelegi, de aceea nici nu iti cer sa o faci, ci doar sa citesti cuvintele rostite de sufletul meu dezgolit de tot ceea ce inseamna ziduri de aparare.
Sunt atat de putine momentele in care imi permit luxul sinceritatii incat acestea au devenit din ce in ce mai pretioase. Sunt unice, dureaza putin si iti lasa in minte dependenta sufocanta careia trebuie sa-i rezisti zi de zi. Seamana putin cu dependenta de sex doar ca aceasta din urma te consuma iremediabil pana la frustrare.
Daca ar trebui sa definesc cumva tot ceea ce simt, cu siguranta, nu m-as rezuma doar la 'te iubesc". Oricat de absurd ar parea, eu si iubirea suntem precum cerul senin si furtuna, nu reusim sa gasim puncte comune dar convietuim.Ce sa-i faci? Un minuns in plus pentru un destin in Univers!!
Da, ador metaforele si jocurile de cuvinte! Ele ma hranesc cand apetitul meu devine anemic!
Nebunie impinsa pana la cele mai inalte culmi, pasiune dezlantuita si momente traite intens pana la epuizare-asta simt eu pentru tine. De fapt, atunci cand rationalul imi permite, constientizez ca tu esti doar un pion din piesa mea numita fantezie. Ca intr-o comedie absurda, tu ai cel mai insignifiant rol, acela de marioneta a carei menire este doar de a indeplinii un anumit rol, Nu contezi pentru nimeni si cu toate acestea fara tine nu s-ar putea nimic. Un element din decor fara de care intregul nu ar fi posibil!
"Asemeni unui val"....
Ti-am spus intr-o seara, cand ne plimba pe plaja, ca tu pentru mine esti asemeni unui val. Tu m-ai privit nedumerit dar nu ai indraznit sa rostesti cu voce tare ceea ce gandeai. Im acel moment mi-a fost mila de tine. Aceea mila pe care o simti pentru un copil retardat. Tu nu ai intrebat iar eu nu am simti nevoia sa-ti spun.
Am continuat sa mergem unul alaturi de celalalt fara sa ne spunem nimic. Ritmic si pastrand distanta dintre noi asemeni unor soldati intr-un mars. Mirosul de apa sarata si nisip ars de soare imi incantau simturile, pescarusii veneau si plecau intr-un joc al urmaririlor periculoase iar tu, silentios, continuai sa-ti privesti picioarele care se afundau in nisip, apoi apareau ca niste fantome- un spectacol al detaliilor care iti dadea timp sa vezi realitatea.
Pentru mine era bine asa. Atat de bine incat aveam impresia ca am puterea sa fac orice. Fara obligatii, fara sfori invizibile care sa ma tina legata de pamant cand vreau sa zbor, fara nevoia de a alege intre doua lucruri si fara teama de a face un pas gresit. Aceea era starea care ma face sa fiu vie! Imi apartineam doar mie!!MIE, in totalitate, si nimanui altcineva! Incapabila de a ma transforma din "eu" in "noi" si hotarata sa nu devin pentru cineva mai mult de o amintire intr-o vara. Nu era o pedeapsa pentru nimeni doar o maniera in care ma protejam de rani.
"Totul se uita cu timpul"
Acela a fost momentul in care, probabil a i inteles ca eu nu sunt pentru tine mai mult decat o proiectie a dorintelor tale. Cu siguranta, dezamagirea ti s-a cuibarit in minte si te-a impins spre decizia finala.
Ne-am desparti atunci in tacere, fara cuvinte, fara promisiuni de va fi bine sau imbratisari stangace.
A fost cel mai firesc lucru de pe pamant. Am primit apoi mesajul tau "Totul se uita cu timpul". Am zambit si am mers mai departe.
Am continuat sa merg pana cand am inceput sa te recunosc in fiecare nou inceput, in fiecare atingere care voiam sa semene cu a ta, in toate valurile care veneau si nu se mai pierdeau sub talpile mele.
Atunci a inceput sa-mi fie dor de tine! Un dor care te face sa plangi incontinuu pana te ustura ochii si care te sufoca cu fiecare respiratie. Un dor care te loveste la fiecare pas si iti aminteste tot ceea ce voiai sa uiti.
Mi-am asumat cu penitenta aroganta superioritatii mele si m-am lasat invadata de tot ceea ce din lasitate reprimasem. Am deschis bratele si am primit, tacuta, fiecare palma pe care amintirile cu tine s-au incapatanat sa mi le dea. Nu m-am aparat, stiam ca asa e drept!
La un moment dat, am incetat sa mai zbor iar pentru mine acela a fost momentul in care am inteles ca filosofia transpusa in realitate isi pierde orice valoare.
Acum am invata ca viata se traieste cu pasi mici, intr-o dezordine fara sens sau directie. Viata se traieste cu nebunie, cu pasiune coplesitoare si de neinteles, ca si cand fiecare moment ar fi un alt inceput.
Am inteles ca fugind de noi, de fapt, fugeam de mine.
Momentul acela in care ne-am spus ramas bun dupa 4 luni impreuna nu se uita cu timpul ! Ai spus contrariul si iata-ma acum, aici, inca asteptand sa nu mai simt nimic din ceea ce simt. Aventurile cu final banal erau favoritele mele ,pana la tine!
Nu am pretins niciodata ca sunt mai mult decat o femeie comuna cu obiceiuri mai putin intelese. "Mie imi place diversitatea: - este scuza care de-a lungul timpului a devenit scutul pentru handicapul meu emotional de a ma atasa de cineva, ceva.
Sunt atat de putine momentele in care imi permit luxul sinceritatii incat acestea au devenit din ce in ce mai pretioase. Sunt unice, dureaza putin si iti lasa in minte dependenta sufocanta careia trebuie sa-i rezisti zi de zi. Seamana putin cu dependenta de sex doar ca aceasta din urma te consuma iremediabil pana la frustrare.
Daca ar trebui sa definesc cumva tot ceea ce simt, cu siguranta, nu m-as rezuma doar la 'te iubesc". Oricat de absurd ar parea, eu si iubirea suntem precum cerul senin si furtuna, nu reusim sa gasim puncte comune dar convietuim.Ce sa-i faci? Un minuns in plus pentru un destin in Univers!!
Da, ador metaforele si jocurile de cuvinte! Ele ma hranesc cand apetitul meu devine anemic!
Nebunie impinsa pana la cele mai inalte culmi, pasiune dezlantuita si momente traite intens pana la epuizare-asta simt eu pentru tine. De fapt, atunci cand rationalul imi permite, constientizez ca tu esti doar un pion din piesa mea numita fantezie. Ca intr-o comedie absurda, tu ai cel mai insignifiant rol, acela de marioneta a carei menire este doar de a indeplinii un anumit rol, Nu contezi pentru nimeni si cu toate acestea fara tine nu s-ar putea nimic. Un element din decor fara de care intregul nu ar fi posibil!
"Asemeni unui val"....
Ti-am spus intr-o seara, cand ne plimba pe plaja, ca tu pentru mine esti asemeni unui val. Tu m-ai privit nedumerit dar nu ai indraznit sa rostesti cu voce tare ceea ce gandeai. Im acel moment mi-a fost mila de tine. Aceea mila pe care o simti pentru un copil retardat. Tu nu ai intrebat iar eu nu am simti nevoia sa-ti spun.
Am continuat sa mergem unul alaturi de celalalt fara sa ne spunem nimic. Ritmic si pastrand distanta dintre noi asemeni unor soldati intr-un mars. Mirosul de apa sarata si nisip ars de soare imi incantau simturile, pescarusii veneau si plecau intr-un joc al urmaririlor periculoase iar tu, silentios, continuai sa-ti privesti picioarele care se afundau in nisip, apoi apareau ca niste fantome- un spectacol al detaliilor care iti dadea timp sa vezi realitatea.
Pentru mine era bine asa. Atat de bine incat aveam impresia ca am puterea sa fac orice. Fara obligatii, fara sfori invizibile care sa ma tina legata de pamant cand vreau sa zbor, fara nevoia de a alege intre doua lucruri si fara teama de a face un pas gresit. Aceea era starea care ma face sa fiu vie! Imi apartineam doar mie!!MIE, in totalitate, si nimanui altcineva! Incapabila de a ma transforma din "eu" in "noi" si hotarata sa nu devin pentru cineva mai mult de o amintire intr-o vara. Nu era o pedeapsa pentru nimeni doar o maniera in care ma protejam de rani.
"Totul se uita cu timpul"
Acela a fost momentul in care, probabil a i inteles ca eu nu sunt pentru tine mai mult decat o proiectie a dorintelor tale. Cu siguranta, dezamagirea ti s-a cuibarit in minte si te-a impins spre decizia finala.
Ne-am desparti atunci in tacere, fara cuvinte, fara promisiuni de va fi bine sau imbratisari stangace.
A fost cel mai firesc lucru de pe pamant. Am primit apoi mesajul tau "Totul se uita cu timpul". Am zambit si am mers mai departe.
Am continuat sa merg pana cand am inceput sa te recunosc in fiecare nou inceput, in fiecare atingere care voiam sa semene cu a ta, in toate valurile care veneau si nu se mai pierdeau sub talpile mele.
Atunci a inceput sa-mi fie dor de tine! Un dor care te face sa plangi incontinuu pana te ustura ochii si care te sufoca cu fiecare respiratie. Un dor care te loveste la fiecare pas si iti aminteste tot ceea ce voiai sa uiti.
Mi-am asumat cu penitenta aroganta superioritatii mele si m-am lasat invadata de tot ceea ce din lasitate reprimasem. Am deschis bratele si am primit, tacuta, fiecare palma pe care amintirile cu tine s-au incapatanat sa mi le dea. Nu m-am aparat, stiam ca asa e drept!
La un moment dat, am incetat sa mai zbor iar pentru mine acela a fost momentul in care am inteles ca filosofia transpusa in realitate isi pierde orice valoare.
Acum am invata ca viata se traieste cu pasi mici, intr-o dezordine fara sens sau directie. Viata se traieste cu nebunie, cu pasiune coplesitoare si de neinteles, ca si cand fiecare moment ar fi un alt inceput.
Am inteles ca fugind de noi, de fapt, fugeam de mine.
Post a Comment