Sfarsit si inceput fara titlu

  Fiecare sfarsit are un inceput asa cum fiecare pas spre viitor are o urma in trecut. Nu e complicat sa intelegi de ce uneori e nevoie sa faci din prezent trecut, sa tragi linie intre tine si toate acele persoane care au devenit trecut si nu se pot transforma in "parte din orizontul tau". Nu e nimic de inteles in a alege sa mergi mai departe singur, sa te transformi in ceea ce pana intr-un punct credeai ca este imposibil sa fii: cel mai bun prieten al tau si totodata cel mai mare dusman.

Nimic nu e pentru totdeauna, iubirea, fericirea, prietenia, ura, resentimentele, furia, durea, nimic... ...
Dupa ce toate se vor fi asezat in locul ales dupa propria vointa, vor inceta sa mai fie parte din prezentul tau. Raman doar filme voalate intr-o camera obscura pe care nu ai nevoie sa o vizitezi.
Fiecare poveste are mereu si o coperta. Nu e  nimic de povestit cand simti ca locul tau nu mai e acolo unde ti-l imaginai ieri. Intr-o continua echilibristica morala ajungi mai devreme sau mai tarziu, sa crezi ca  ai nevoie de sprijinul, aparent neconditionat, al mainii care nu de mult te-a mangaiat pe umar si ti-a dat dorinta sa zbori. In realitate nu ai nevoie decat de  tine. Orice alta concluzie ramane doar o impresie de moment.
Fiecare strigat nerostit isi gaseste locul in consolarea tarzie ca fiecare lucru se intampla cu un scop.
Si de aceea mereu trecutul are viitor iar sfarsitul este un nou inceput.