“Noi ne iubim visându-ne-n secret…”

Noi ne iubim pe paturi de-mprumut
Pe-o canapea îngustă, fără pernă
Crezând că aventura de-un minut
Devine lesne “dragoste eternă”.

Noi ne iubim pe scenă,-ntr-un decor:

Pe-un sac-umplut cu paie – dintr-o piesă
Eu par un ceas truver, rătăcitor,
Tu ești o oră magică prințesă.

Sperăm cu disperare amândoi
Că ni-e deajuns o-mbrățișare-n fugă
Și că statutul nostru de eroi
Nu poate-apoteoza să-i distrugă.

Noi ne iubim visându-ne-n secret
Perechea pasionată și celebră
Trăind în moarte, fără de regret,
Un scurt și iluzoriu act de febră.

Noi ne iubim… dar cuplu consacrat,
Culcat calm, în culcuș fără alarme,
Am deveni doar într-un simplu pat
În care-am învăța și cum se doarme.

Romulus Vulpescu