Dialog plat despre tristetea unui geniu.

   Imi vine sa plang si sa rad in acelasi timp. Nu sunt confuza  desi cred ca par.

-Asta e un clip funny, ar trebui sa te uit si tu la el cand ai timp. Nu acum, alta data, cand vrei tu!!
-Serios ?A murit? Nu cred!! Poate e o gluma proasta!!Nu pare el genul care sa se sinucida. Ce, si-a pus perna pe fata si gata? Hai ma, e o prostie asta!
-A murit, chiar a murit!!!Nu mi-am imaginat niciodata ca el poate sa moara. Nici nu mi-a trecut vreodata prin cap ca ar fi in stare sa joace un asemenea rol .
-Depresie si alcool.Cam la asta duc. Ce credeai, ca e superman?!!
-Ha, ha, ha, poti sa razi tu cat vrei. Mie imi vine sa plang dar nu vreau sa plang.
Daca plang acum  mi se inrosesc ochii si nu o sa fiu buna de nimic toata ziua. Si totusi, cum sa nu plang?!! Ma simt ca in "Truman Show". Tot ce credeam ca e real e doar o iluzie.
-Hai sa bem o cafea. Nu spun  sa nu fii trista ci doar sa fi rationala. Nu e ca si cum l-ai fi cunoscut pe tip sau ceva de genul asta.  Everybody dies!!!!We are just dust in the wind.
-Esti delicat ca un elefant intr-o cofetarie!!!
-Fac si eu ce pot!!!
-Poate e prea mult daca plang dar ma simt ciudat. E adevarata ca nu l-am cunoscut dar am sentimentul ca intr-un fel sau altul a facut parte din viata mea. El m-am facut rad, sa plang, sa-mi pun intrebari. Si acum  el.......