Miros de ganduri colorate cu aroma de cafea si iarna

"Daca te lasi iar cuprinsa de nebunia aia depresiva,o sa-ti fie de 100 de ori mai greu sa iesi", mi-am spus pe jumate inca adormita,leganandu-ma usor pe marginea patului al caruit scartait muzical imi acompania leganatul.
De data asta nu pot, nu vreau,Nu am timpul sa imi permit luxul de a-mi plange de mila.Nu imi permit sa fiu iar depresiva,sa ma las condusa de imaginii rosii pe fond de alcool si lacrimi albastre.Data trecuta dupa ce am urcat si ultima culme a abisului in care m-am aruncat de bunavoie,am privit inapoi si cu mainile ranite m-am ridicat deasupra cerului.Mi-am promis atunci ca niciodata nu voi mai face asta.
Si iata-ma acum ,din nou pe marginea pietroasa a haului. De aici ,printe norii albastru-cenusii vad din cand in cand franturi din ceea ce am lasat acolo in vara.
Incerc sa ma ridic incet,privesc spre geam si desi nu vad nimic de jaluzelele lasate,stiu ca acolo e bezna.
O simt ca e acolo!Nu acea bezna produsa de lipsa becurilor aprinse pe strada sau de luna anemica care zace lesinata pe cer, ci acea bezna rece pe care o gasesti doar in cosmaruri........
Ieri au asfaltat strada din fata blocului meu, arata bine in semiintuneric.Mi-a placut atat de mult cand am calcat pe ea incat mi-a lasat senzatia ca ne asteapta un alt viitor decat cel scris.
Acum nu imi permit sa ma arunc in labirintul verde de ganduri.Trebuie sa ma ridic,la dracu,trebuie, imi ordona furios eul meu."Ridica-te si stai dreapta,o sa te descurci ,asa cum ai facut de fiecare data"....
Miroase a cafea si a iarna.....