Vinovat de neincredere...

.....spun ridicand-ma din scaunul putred in care ma obligasera sa stau in ultimele 3 ore.Auzisem destul ,vazusem indeajuns de multi ochi care  feriti de gene imi aruncau judecati dupa gratii. Suportasem tacut suferinta pe care mi-o  strecurase in suflet dezamagirea ca am incalcat legea de aur a conduitei mele.
Si golul asta din stomac care nu mai dispare.....
 Asumarea consecintelor este im mod realist singura solutie la o acuza justificata. Ma declar vinovat nu pentru ca undeva am nevoie de aprobare celor care ma judeca ci pentru ca momentul in care te-am privit in ochi infirmandu-ti adevarul pe care tu inaintea mea il creasei deja fara sa stii a ramas intiparit in minte.
Azi spun ca am facut ceea ce trebuia  in situatia data. Si sunt impacat  ca am gasit o solutie. Impacat cu mine si impacat cu ceea ce a urmat. Se intampla ca uneori timpul, universul sau providenta sa nu fie in concordanta cu planurile noastre si atunci  apar perspectivele transfigurate, situatiile de un comic aburd si gandurile ca azi nu este asa cum mi-am imaginat.
Ma declar vinovat de neincredere si pedeapsa pentru asta este privirea ta urmarindu-mi pasii in tacere.