Unghii rosii....
Nu iti ofer un ceai pentru ca stiu cat de mult urasti ceaiul negru cu bergamota si din pacate pentru tine e singurul pe care eu il iubesc. Cafeaua s-a terminat ieri,Slava Domnului,pentru ca avea un gust teribil care ma ducea de fiecare data cu gandul la chiftelutele din pamant pe care le framantam in spatele casei la bunica pe cand eram doar o copila. Nu, nu despre asta vreau sa-ti vorbesc astazi. Un citadin ca tine n-ar intelege niciodata ce inseamna copilaria la tara printre tufe de pelin, maracini si cu talpile goale.
Azi vreau sa-ti marturisesc secretul meu.... de fapt secretele mele... Nu te uita asa la mine!! Stiu ca astepti de mult momentul asta. Esti previzibil precum o zi de vara, ti-am mai spus!
Secretul meu, acel ceva pe care ma feresc sa-l recunosc prinvindu-ma in oglinda.
Stii?! eu mereu am fost altcineva, cu tine, cu prietenii mei, cu fiecare om din viata mea am purtat o alta masca, si nu mi-a fost greu,am oferit fiecaruia ce si-a dorit. Asa am considerat ca e comod pentru mine si pentru ei. Ce rost are sa-i provoci celui de langa tine o dezamagire ca nu esti asa cum el te-a creat in mintea lui? Eu mereu am infatisat ceea ce mintea voastra a dorit sa vada.Am fost un fel de Pinocchio.Si nu m-a deranjat deloc.Asta pana in ziua in care pentru mine nu a mai ramas nici o masca. Ma gandesc ca asa patesc si actorii dupa ce joaca luni, ani de zile acelasi rol, repeta de zeci de ori acelasi replici si cand totul se termina.... nu mai stiu sa fie ei.
Iubesc mastile de carnaval. Sunt perfecte iar scopul lor pe cat de frumos pe atat de trist, nu crezi? Misterioase,atragatoare, fantasmagorice,alibiul perfect pentru a nu fi tu insuti. Si cu toate astea undeva acolo, esti tu, acel tu adevarat. Eu nu ma ascund in spatele mastilor de carnaval desi mi-as dori si chiar m-am gandit sa fac asta de cateva ori. Dar riscul ca lumea ca ma ia drept nebuna e prea mare asa ca eu ma ascund dupa unghii rosii.
Puternic, indraznet, atragator, feminin, erotic.
Rosu e cel care ma ascunde cel mai bine.El e masca mea.Il port atat de des incat a devenit parte din mine.Acum deja nu mai are nici cea mai mica importanta daca se asorteaza cu cizmele mov sau geanta albastra. Mi-a intrat pe sub piele si a ramas acolo sapand in profunzime pana cand a deveni una cu mine.
Si acum cand eu si el suntem in acelasi trup,mi-e teama ....Mi-e teama ca dincolo de masti ,eu nu mai sunt atceva decat unghii rosii.
Bunul meu prieten secretul meu este ca nu mai stiu cine sunt.
Post a Comment