Nu-mi mai pierd mintile in fata nimicurilor scumpe

Citeam mai devreme un post al unui bloggerite despre un ceas valoros al unui brand care mie nu imi  spune nimic. Am si eu acelasi model de ceas doar ca e no name(l-am cumparat pentru ca mi-a placut design-ul iar pretul a fost unul cat se poate de decent).

M-a amuzat entuziasmul cu care vorbea despre el si bucuria din momentul in care a primit pachetul de la curier. M-am amuzat nu pentru ca era ceva de ras in ceea ce scria, ci in faptul ca m-am recunoscut pe mine, cea de acum ceva timp. Nu am pus niciodata prea mare pret pe valoare materiala a obiectelor pe care le folosesc, criteriile mele sunt mereu legate de calitate, de ce imi inspira sau cat de comode sunt, in cazul hainelor sau al pantofilor. Recunosc ca am avut si momente, scurte, cand a contat pretul si nu produsul, asta pentru ca aveam nevoie sa-mi confirm mie anumite lucruri. Dar nu aceasta a fost solutia pentru incertitudinile mele!

Nu ma intereseaza o pereche de pantofi pentru ca scrie pe ea Manolo Blahnik sau un simplu X, vreau sa ma simt bine in pantofii respectivi, sa imi placa atat de mult incat sa-mi vina sa-i port si in casa cand sunt in pijamale, caz trait recent cu o pereche da pantofi cumparati cu foarte putin bani si care apartin un brand celebru de care eu nu am auzit pana acum. Dar nici ei nu au auzit de mine, deci suntem chit!

Nu pun pret pe telefoane, marca si pretul acestora. Pentru mine e acelasi lucru, nu ma face nici mai frumoasa, nici mai bogata si in niciun caz superioara celui care are un telelon mai slab decat al meu. E o optiune personala. Asa cum  se intampla si in cazul masinilor. Daca ai BMW, nu inseamna ca porti pe cap o coronita de  superioritate. Sincer, imi e egal cu zero daca ai BMW, Logan sau trotineta, pentru mine esti un simplu om. Daca ai un caracter de 2 lei si vrei sa ma impresionezi cu masina, ti-ai gresit omul.

Nu ma dau in vant, chiar deloc, dupa plimbari in mall, shopping de haine si arogante care mi se par de prost gust si pe care le taxez de fiecare data. Prefer plimbarile in parc, pe strazi, sunt genul de activitati care ma ajuta sa ma detasez si sa ma reconectez cu mine.

Cumva cei care au anumit venit, au impresia ca sunt superiori celorlati. Nimic mai gresit! Sunt niste ignorati penibili! Am cunoscut oameni cu foarte multi bani si superiori  mie intelectual dar care nici o secunda nu mi-au lasat aceasta impresie. De ce? Pentru ca nu avea nevoie de asta pentru a-si confirma ceva. Oameni educati, simpli si cu bun simt, care m-au impresionat si mi-au oferit lectii de viata pretioase.

Atunci cand vrei sa epatezi prin obiectele pe care le porti, prin masina pe care o conduci nu esti decat un om nefericit plin de complexe si goluri.

Citind postare cu ceasul mi-am dat seama ca in acest moment nu ma mai impresioneaza nimic din tot ce tine de material.

Imi plac in continuare hainele, pantofii, ceasurile, parfumurile etc., doar ca acum sunt mult mai rationala si nu ma mai las dominata de impulsul de moment.

Cumpar atat cat am nevoie si nimic mai mult.

Am inteles ca viata nu se masoara in cati bani ai, cate obiecte de valoare ai in dulap, nici cate case sau masini, viata este despre lucruri simple, experiente.

Crede ca asta ar trebui sa conteze cel mai mult, cat de bogat esti spiritual si nu cat de scump e ceasul pe care il porti. In defintiv, obiectele au valoarea pe care noi le-o dam.

sursa foto: pinterest.com