De ce nu m-am maritat pana la varsta asta?

In viziunea unora viata se rezuma la maritat si facut copii. De parca cele doua sunt chintesenta vieti. Ei bine, pe lumea asta mai sunt si oamenii ca mine care viseaza dincolo de un mariaj care scartaie mai ceva ca usa de la liftul meu si 1-2 copii. Nu spun ca e rau sa fii casatorit sau sa ai copii! Spun doar ca fiecare are libertatea sa hotarasca pentru el si ar trebui sa aibe si bunul simt sa respecte deciziile celor care aleg sa iasa din spiritul de turma al societatii.

Nu ma grabesc sa ma marit!

 Am 32 de ani si inca nu am atins apogeul maturitatii si standardele sociale normale conform carora pana la varsta asta trebuia deja sa fiu maritata, sa am un copil, o casa,  o masina, o functie pe undeva, etc.

Dar eu NU! Le multumesc celor care isi fac griji pentu mine dar eu am sa-mi traiesc viata conform propriilor norme asa cu am facut si pana acum, nu imi pasa ce cred cei din jur si nu imi pasa nici de parerea lor cand vine vorba de viata mea si alegerile pe care le fac.

Stii momentul ala cand te intalnesti cu vreo fosta colega de liceu, facultate sau prietena din copilarie pe care nu ai mai vazut-o de 15 ani si inevitabil discutia ajunge la „Te-ai maritat? Ai copii?”. Ea a bifat deja tot ce era de bifat la acest capitol si te priveste cu un fel de mila de parca ai avea cine stie ce forma rara de ciuma.

Am foste colege maritate cu 2-3 copii destul de mari, femei serioase cu responsabilitati, mame, gospodine. Unele dintre  ele fac job-ul asta full time, au renuntat la visele lor si acum sunt doar mame si neveste. Foarte bine, daca asta isi doresc!

Cand sunt intrebata de ce nu m-am maritat, le spun ca nu ma grabesc, am tot ce imi trebuie in momentul asta, un om care ma iubeste  si care imi e alaturi de 10 ani. Asta e tot ce am nevoie ca sa fiu bine. Nu am nevoie de acte, de petreceri de nunta, de juraminte in biserica, de rochii albe sau de nunti kitchoase cu meniuri de 80 de euro in vreun ball room, nu am nevoie sa imi etalez relatia in  fata tuturor. Acum imi e bine asa, MIE imi e bine asa!

Poate ca o sa vina si momentul cand o sa ma marit. Poate anul asta, poate la anul, poate...

Eu cred ca fiecare om are propriul ritm si daca vrei sa fii fericit trebuie sa tii cont de el, fara sa te lasi prada presiunii celor din jur.

Ce ma scoate din minti este nevoia iritanta a unora sa-mi demonstreze sau chiar mai rau sa ma convinga ca ceea ce fac ele este bine si ca eu sunt pe partea gresita a strazii. Si cu cat insista mai mult, cu atat sunt mai convinsa ca se mint singure si nu sunt fericite cu alegerea facuta.

Binevoitorii care isi fac griji pentru tine sunt peste tot

Eu pana acum nu am vazut cupluri care sa fie cu adevarat ok, sau cel putin aproape de ceea ce inseamna in viziunea mea un cuplu casatorit.

Am intalnit, in schimb, foarte multe casatorii in care totul e o aparenta. Stiti voi acele juraminte din  biserica, iubire eterna, fidelitate, etc.? Pai  din ce am vazut eu sunt doar vorbe in vant!

Deci va rog sa ma scutiti cu sfaturile voastre despre casatorie si in loc sa va faceti griji pentru mine, mai bine va ocupati de casniciile voastre. Pozati voi in perfecti dar adevarul se vede!

Dincolo de orice, cred cu tarie ca avem oligatia fata de noi insine sa facem ce simtim, sa traim conform propriilor dorinte si nevoi, sa iubim simplu si intens cu sau fara acte si intotdeauna sa ne ascultam pe noi inaintea altora.