Crede in tine si in visul tau!

Viata e o  matroska, fara indoiala! M-am convins de asta acum!

Azi mi-a venit in minte discutia pe care am avut-o cu superiorii mei  in timpul unei evaluri anuale. Asta se intampla cu multi,  multi ani in urma pe cand eu aveam un vis dar eram blocata intr-un job pe care il dispretuiam, planetele nu prea se aliniau si totul era in faza de dezastru.

Cu toate acesta aveam un vis care ma facea sa ma trezesc dimineata, ma motiva si ma impulsiona sa  merg mai departe - sa am propria mea afacere.

Pe atunci eram un om mic care se lupta zi de zi cu propriile temeri si neincrederi. Aveam o parere proasta despre mine, cei din jur aveau aceiasi parere si nu-i invinovatesc, exteriorul meu exprima foarte bine ceea ce interiorul meu trai. Dar, aveam un vis, credeam in el si pentru el eram dispuna sa trec peste orice!

In mod paradoxal, nu aveam incredere in mine dar aveam incredere ca planul meu se va materializa.

Revenind la acea evaluare. La un moment dat am ajuns cu discutia la capitolul  dezvoltate profesionala si planuri, am spus atunci pentru prima data cu voce tare ca ma vad lucrand in publicitate, mi-am sustinut visul dar nu am spus ca acesta insemna sa lucrez in propria mea agentie de publicitate. Teama ca as putea da gres m-a indemnat sa spun adevarul pe jumatate. Nu m-a luat nimeni in serios, a fost o discutie de dragul discutie si atat. Nici nu ma asteptam la mare lucru, sincera sa fiu.

Au trecut anii si eu tot acolo eram. 3-4 ani in care eu am devenit parte din mobilierul acelui birou.  In ochii tuturor parea ca dadusem gres, ca spusesem vorbe in vant dar in realitate putin stiau ca nu  renuntasem la firma si ca viata imi tot dadea exercitii de echlibristica, ca ma luptam sa plutesc  deasupra unui ocean fara sa stiu sa inot.

Si oricum cei care stiau adevarul nu imi dadea prea multe sanse, unii au impresia total gresita ca o firma produce din prima  zi si ca intr-un an te si imbogasesti. Se poate intampla si asta daca investesti cateva zeci sau sute de mii de euro, cee ce nu era cazul meu.

Eu am muncit la visul meu, am avut rabdare, am invatat, am facut sacrificii si intr-un final a venit si ziua cant am putut sa spun „imi dau demisa, plec sa lucrez la firma mea!” Nu la o agentie de publicitate oarecare, A MEA!

Nu exista sentiment mai inalatator decat acela in care  iti vezi visul transformat in realitate. Stii ca tu ai reusit singur si nu ai nevoie de nimeni sa te valideze, nu-ti mai pasa de ce cred cei din jur. Stii ca poti si cel mai important ti-ai demonstrat tie ca poti sa faci orice iti propui.

Realizezi si ca e pueril sa le spui  celor care nu-ti dadea nicio sansa” Uite ca am reusit!”Visul meu e realitate!”dar tot o faci in gand ca semn de razbunare pentru toate momentele in care au ras de planurile tale.

De ce mi-a venit asta imi minte tocmai acum? Pentru ca viata a facut sa ma intalnesc cu unul dintre acei oameni care nu dadea 2 bani pe mine sau asa mi-a lasat impresia, foarte posibil sa ma insel, nici nu conteaza asta. Conteaza ca eu am putut sa stau dreapta si sa arat ca sunt buna in ceea ce fac, ca visul meu e real. M-am simtit importanta!

Mi-am dat seama ca atat de putin  conteaza ca cei din jur nu dau nici o sansa viselor si planurilor noastre. Si e normal sa fie asa pentru ca sunt ale noastre, doar ale noastre si numai de noi depinde ce facem cu ele!

Sunt atat de multe momente in care oameni pe care ii credeam prieteni buni ma priveau cu mila si stiu ca in mintele lor era ca nu voi reusi niciodata, ca nu am eu cum sa reusesc, ba mai mult radeau de planurile mele ori de cate ori eu vorbeam de ele. Am ignorat si am mers mai departe.

Drept urmare, eu am reusit pe cand ei au ramas in acelasi loc, prinsi in  nefericire si frustrari.