Iarna la Lisabona, Antonio Munoz Molina

Iarna la Lisabona este un omagiu adus celebrului film noir american si cluburilor in care s-a nascut jazzul, o evocare a iubirilor pasionale care spulbera granitele si ratacesc in vartejul lumii, si fructul fascinatiei pentru intriga ce transcende motivele crimei.
Intre Lisabona, Madrid si San Sebastián, inspiratia muzicala a jazzului se transforma intr-o obsesiva poveste de iubire. Pianistul Santiago Biralbo se indragosteste de Lucrecia si amandoi incearca sa scape de urmarirea implacabila a sotului acesteia, Bruce Malcolm. Intre timp, un tablou de Cézanne se face nevazut si Toussaints Morton, traficant de tablouri si carti vechi, se alatura urmaririi celor doi. Pe strazi ude de ploaie, in cluburi de noapte, printre mucuri de tigara strivite in scrumiere si baruri inecate in fum, in nopti brazdate de luminile roz si albastre ale neoanelor fosforescente, se deruleaza arpegiile unei intrigi in ritmuri de jazz.
De-a lungul timpului strangem in minte tot felul de carti, personaje ,povesti, citate la care din cand in cand in cand revenim. Cel putin, asa mi se intampla mie. 

Iarna la Lisabona este o carte a senzatiilor, a trairilor intense, a pasiunilor greu de inteles. Dincolo de poveste, de atmosfera pe care o simti cu fiecare pagina citita, Iarna la Lisabona este cartea care are puterea sa te poarte intr-o lume in care iti doresti sa fi mai mult decat simplu spectator.

Cu o scriere curata, limpede dar profunda, scriitorul Antonio Munoz Molina m-a cucerit inca din primele pagini ale acestei carti. Coincidenta sau nu, ziua in care m-am pierdut intr-un anticariat si am descoperit aceasta carte parea desprinsa dintre paginile acesteia: O zi de inceput de iarna, gri, cu o ceata alb-fumurie care se pierdea pe bulevarde in lumina farurilor anemice, umezeala rece care te facea sa cauti adapost in adancul fiintei si picaturi rare de apa care alunecau nepasatoare dintr-un cer indiferent. Pare coincidenta perfecta sa te intalnesti cu o asemena carte, nu?
Scriitorul spaniol Antonio Munoz Molina merita toata atentia, este un autor foarte apreciat iar scrierile sale au primit numeroase premii
Romane scrise de Antonio Munoz Molina:
El Robinsón urbano, 1984.
Diario de Nautilus, 1985.
Beatus Ille, 1986.
El invierno en Lisboa, 1987
Las otras vidas, 1988.
Beltenebros, 1989
El jinete polaco, 1991.
Los misterios de Madrid, 1992.
Nada del otro mundo, 1993.
El dueño del secreto, 1994.
Las apariencias, 1995.
Ardor guerrero, 1995.
La huerta del Edén, 1996.
Pura alegría, 1996.
Plenilunio, 1997.
Carlota Fainberg, 1999.
En ausencia de Blanca, 2001
Sefarad, 2001.
La vida por delante, 2002.
Las ventanas de Manhattan, 2004
El viento de la luna, 2006
Días de diario, 2007
La noche de los tiempos, 2009
In limba romana au fost traduse pana acum cartile: Iarna la Lisabona, Sefarad si Calaretul polonez.