Bucuria ascunsa in amintirea povestilor de primavara

  De-a lungul timpului am invat ca lucrurile cu adevarat importante nu se masoara in ore, luni sau ani. Nu se masoara nici in obiecte primite si uitate in sertarele trecutului si nici in dorinte gandite sub forma de asteptari. Nu de putine ori am privit timpul iar el la randul sau si-a indreptat privirea spre mine. De putine ori ne-am sincronizat si tot de atatea ori ne-am furisat unul de altul incercand sa ne prefacem indiferenti.

Fiecare detaliu care la un moment dat a constitui doar gestul aparent reflex al unei maini intamplatoare a devenit mai tarziu important.
An dupa an, detalii, gesturi, intamplari se adauga in ceea ce mai tarziu devine refugiul unui suflet matur. Nimic nu e intamplator intr-o lume in care alergam in cautarea ratiunilor de a trai si ne pierdem pe drumuri care ne duc dintr-un loc in altul, uneori departe de edificiul fiintei noastre.
Nu intamplator ne cautam in ganduri cand imbratisarile sunt goale si nu intamplator visam cuprinsi de dor povesti pe care le-am trait.

Sunt atatea lucruri frumoase si mici care isi asteapta randul in metaforele primaverilor timpurii. Ele au fost traite candva, demult cand prezentul parea ca se pierde printre felicitari pictate tremurat de maini cu prea putin talent dar pline de iubire.

 Cand esti copil, bucuria se masoara in priviri, in obraji sarutati, in strangeri la piept, in zambete complice si in degete subtiri care refuza sa-ti de-a drumul pentru ca ai crescut.
De toate acestea iti e dor mai tarziu si te ascunzi timid in  placerea gandurilor fara sir. Mai devreme sau mai tarziu , fara sa conteze cine suntem sau ce am devenit, unde traim sau in ce directie ne indreptam avem nevoie de vocea sufletului care ne-a ghidat.

„Te iubesc”, „Iti multumesc”, „Esti minunata”, sunt cadouri pe care simti nevoia sa i le faci din ce in ce mai des. Pentru linistea nevoii tale si pentru fericirea ei, cuvintele sunt acum instrumentele sentimentelor voastre. Distanta inceteaza si ea sa mai fie un obstacol in calea revederilor voastre iar singurul lucru real este placerea din priviri.

Si poate ca pare atat de complicat sa-i arati ca ziua ei nu e doar o data pe an ci in fiecare minut pe care ti l-a daruit fara rezerve din clipa in care ai devenit parte din ea. As spune ca gresesti daca te lasi condus de scuza iluzorie ca ea stie.
Cu siguranta stie si simte dar uneori nu te aude!  Nu te lasa condus de asteptarea momentului perfect, el vine atunci cand accepti ca tu esti intotodeauna copilul mamei tale.

Cand esti adult,  inveti ca nimic nu este pierdut pentru totdeauna, ca  pentru fiecare clipa, timpul isi schimba unitatea de masura. Dincolo de propria viata, traita conform viselor stabilite in timp, exista o alta. O viata in care  totul are deja un sens, cunosti fiecare detaliu, fiecare schimbare care a contribuit la ceea ce esti in prezent si la care te poti intoarce oricand. Aceasta este viata care desi, face parte din trecut, continua sa existe in prezent.

Lucrurile cu adevarat importante se masoara in amintiri retraite de fiecare data cand inchizi ochii, in zambete de fericire, in hohohte de ras pentru fiecare intamplare in care tu ai fost protagonist, in intalniri care incep cu ”Mai stii cand...”  si in cuvinte spuse din suflet.