Navigam prin viata de parca am fi nemuritori

  Intre doua vieti diferite care se completeaza intr-o armonie ce pare uneori regizata si o dorinta acuta  de a face tot. Asa ajungi sa uiti de placerile tale, de ceea ce te face pe tine sa zambesti de placere. E trist ca uneori uitam de muzica care ne-a fost prietena atata timp doar pentru ca niciodata nu exista timpul potrivit pentru a pune la incarcat playerul.
Uitam sa citim pentru ca nu mai exista timp si pentru asta, pentru ca ziua e prea lunga si noaptea prea scurta.

Uitam de bucuria lucrurilor care ne fac placere pentru ca suntem atat de ocupati cu toate acele detalii care maine nu vor mai conta.
Cat din tot ce ai facut azi iti vei aminti maine? Putin, foarte putin!!!!
Azi in timp ce asteptam pe un hol de spital, am trait senzatia ca suntem atat de mici si firavi incat suntem de-a dreptul prosti ca navigam in fuga prin viata in loc sa ne oprim si s-o exploram pe indelete.
Azi in doua ore mi-au trecut multe vieti prin fata. Unele tinere, altele deja trecute si fara speranta.
M-am intrebat daca batrana in coma pe care o plimbau de la o analiza la alta a fost fericita cu viata ei. Daca acum la final de poveste i-a trecut prin gand o alta fata a vietii ei.
Am vazut atatea povesti in doua ore, atatea griji pentru viata oamenilor pentru care de obicei avem prea putin timp. Nerabdare, teama, neputina, frica, bucurie, pe toate le-am vazut azi si le voi uita pana maine.
Poate ca n-ar strica din cand in cand sa ne luam cate o barca cu vasle in loc de yahturi de  mare viteza.