Vorbeste, memorie- Vladimir Nabokov

"Marturisesc ca nu cred in timp. Imi place sa-mi string covorul fermecat dupa folosinta, in asa fel incit sa suprapun o parte a modelului peste alta. Vizitatorii n-au decit sa se impiedice. Si bucuria cea mai mare a senzatiei de atemporalitate – intr-un peisaj ales la intimplare – o am atunci cind ma aflu printre fluturi rari si uzinele lor de hrana.

Pentru mine este un extaz si in spatele extazului mai e ceva, greu de explicat. Este ca un vacuum momentan in care navaleste tot ce iubesc. O senzatie de unicitate cu soare si piatra. Un fior de recunostinta fata de tot ce il produce – fata de geniul contrapunctic al destinului uman sau fata de duhuri care-i fac pe plac unui norocos muritor."

Vladimir Nabokov -Vorbeste, memorie