Intalniri imaginare proportionale

“Ne vedem saptamana viitoare, te sun eu”, e promisiune  pe care i-o fac in gand de fiecare data cand ma gandesc la ea. In viata mea nu sunt multi oameni frumosi ca ea ,de fapt, daca stau sa ma gandesc  sunt foarte putini,dar nu despre asta vreau sa vorbesc.  

Femei asta frumoasa,sensibila si inteligenta cu ochii aia mari si verzi( mereu m-a ametit privirea ei si de fiecare data cand ma priveste ma simt ca si cum mi-ar citi cel mai ascuns gand) ma accepta asa cum sunt sau cel putin asa imi lasa senzatia.

Minunea asta imi tolereaza nebunia, fanteziile, visele demente si ma sustine cand ii spun ca nu mai pot. E drept ca ii ascund multe, nu o las sa patrunda prea adanc in gandurile si sufletul meu desi cateodata ma trezesc cu o nevoie plangacioasa de a ma arunca in bratele ei.

 E un sufle boem, iubitoare de tango, carti bune, ciocolata cu menta si lalele. E speciala! am stiut asta din prima clipa, instinctul nu te minte niciodata, mi-am spus de multe ori de-a lungul prieteniei noastre.

 O vad atat de rar,parca invers proportional cu momentele in care ma gandesc la ea! Si cu toate asta ea ma accepta asta cum sunt sau doar imi lasa impresia?!Cateodata imi vine sa o sunt de fiecare data cand imi fuge prin gand dar ma tem de exagerari asa ca nu ii dau un semn decat rar.

Oricum ar fi, faptul ca o stiu acolo imi confera confortul  de care am nevoie . Pare cam egoist din partea mea dar cu ea imi permit sa fiu si asa. Nu stiu daca sunt o buna prietena pentru ea .Poate ca si-ar dori altceva de la mine dar nu mi-a spus niciodata. De fapt intr-o zi m-a facut sa plag cu reprosul ei ca nu apuca sa ma vada niciodata. Atunci am plang nu pentru ca mi-a spus  ci pentru ca era adevarat si eu stiam.

Nu pot sa nu ma amagesc cu iluzia ca intalnirile din capul meu se numara si ele cand tragi linie pentru a face totalul. 

M-am  gandit ca intr-o zi am sa ma revansez pentru toate promisiunile facute si incalcate si atunci poate gandurile vor fi direct proportionale cu realitatea.