Spectacol pentru oameni surzi.

“Marea problema a oamenilor ca mine este ca nu stiu cand sa renunte,sa puna acel punct si sa inceapa un alt drum.Cand se termina, de ce,care sunt semnele ca se impune o schimbare?

O  perfectionista  ca mine se gandeste pana si la detaliile de dupa schimbare. Pana unde poate sa ajunga si nebunia asta!!! De cate ori nu te-ai intrebat “si dupa ce”? Iubesc si urasc zona de confort pe care mi-am creat-o sub forma de cochilie de melc. Am fost mereu buna la teorie,practica m-a batut de fiecare data sau aproape de fiecare data ,au mai fost si exceptii anemice dar cine si le mai aminteste printre atatea esecuri.

Imi place sa ma consider o luptatoare dar de fapt sunt o gaina fricoasa. Da,da !!! o gaina fricoasa, neincrezatoare si panicata care se imagineaza in alte vise si decoruri ,cu totul altele decat cele in care danseaza acum.

Merg mai departe, pana la urma totul o sa fie asa cum imi doresc . Perseverenta este punctul forte al oricarui invingator, asa am auzit! Pana acum eu nu am experimentat nici perseverenta nici spiritul de invingator.

De cele mai multe ori furia si frustrarea ma fac sa renunt. Ma zvarcolesc in plasele lipicioase pe care singura le-am intins prin diverse locuri ale sufletului meu , apoi ma tarasc,tragand dupa mine o minte  prea grea pentru niste brate prea mici.

Si pana la urma pentru ce toata lupta asta?

Pentru ce toata tristetea asta cand sunt oricum  lasa sa ies din zona mea de confort sau fricoasa sa privesc o alta fata a realitatii?”

Te intreb pe tine acum: cum se simte renuntarea ? Ce chip are ? E fericita ,trista, albastra ,alba, usoara? Cum e?”

Si Cortina a cazut.

Bravo, bravo a spus aplaudand zgomotos singurul spectator din sala.