Vad, aud, simt.

Si totul e acum, in aceasta clipa. Ma privesc acum pentru prima si ultima oara. Doar eu si reflexia mea in oglinda.Simt  ca nostalgia de trecut, teama de viitor si ciudata liniste pe care mi-o da prezentul se unesc intr-un tot.
De ce nu se poate fiecare clipa sa fie acum? De ce secunda de acum trebuie sa treaca prin toate filtrele constiintei mele ca mai apoi sa devina o alta secunda pe urmele mele?
Ce mod bizar avem noi oamenii sa traim!In ce maniere intortochiate alegem sa percepem transformarea unei secunde in alta!!Asteptam momentul potrivit ,asteptam sa treaca timpul si tot asteptam pana cand totul devine trecut.
Ne place sa ne ascundem dupa cortina trasa de timp si, pentru ca el e vinovat pentru tot!!
Prea devreme ,prea tarziu... etc
Nu te amagi singur, cititorule drag, ai timp pentru toate!
 Pentru ca in fond totul e o iluzie, tu ,eu ,timpul, imaginatia, totul.
Realitatea este doar vad ,aud ,simt!!!