Drum Lin, Andrei Gheorghe

Sunt oameni pe care nu-i cunosti direct dar sunt acolo si, intr-un fel sau altul, fac parte din viata ta. Au puterea de a-ti influenta opiniile, de a te face sa gandesti lucrurile altfel, ba chiar,  au puterea de a te enervat atat de tare inca sa faci o criza de nervi, dar tot sa-i urmaresti.

Andrei Gheorghe era genul asta de om pentru mine. Imi placea aroganta lui inteligenta, imi placea ca nu suferea de boala diplomatiei, spunea ce gandea si mereu era ca o gura de aer proaspat.

Prima data cand l-am auzit pe Andrei Gheorghe, cred ca eram prin generala, sora mea asculta "13-14" la ProFm.
Nu imi amintesc subiectele discutate, in schimb, im amintesc ca Andrei venea mereu cu intrebari si ipoteze care te faceau sa gandesti, sa-ti pui intrebari, sa-ti fortezi creierul sa gandeasca si altfel, sa iti permiti sa fii pata de culoare intr-o mare de uniforme.

Imi amintesc vocea lui Andrei, probabil ca as recunoaste-o dintr-o mie. Avea ceva. Era vocea perfecta pentru chipul lui. Aceea voce care isi alege omul. Mereu m-a fascinat vocea lui. Avea acel ceva care iti ramane in minte indiferent cat de amnezic ai fi.

Am continuat sa-l urmaresc in toti acesti ani si parca era un firesc sa fie acolo. Uneori am impresia ca avem pretentia de la unii oameni sa fie nemuritori. Sincer, sunt oameni pentru care as vrea ca timpul sa nu existe. Da, stiu suna ingrozitor de egoist dar asa as vrea.

Azi-dimineata am aflat ca Andrei a murit. Prima veste dupa o noapte cu somn prost, prima veste inainte de cafea, prima veste intr-o zi de martie in care ninge de parca cerul nu mai vrea sa vada niciodata primavara.

Am zis ca e o gluma. Nu, n-are cum. Sigur e o farsa! Si mi-am vazut de cafeaua mea lunga si chioara.

Dar nu era o gluma, nu e gluma, Andrei Gheorghe nu mai e.

In astfel de momente, realizezi cat de mic esti, cat de repede trece totul, cum nu ai toata viata inainte sa faci tot ce ti-ai pus pe lista aia de care te impiedici doar la inceput de an, cum suntem noi doar umbre pe pamant. Si stii ce-i mai trist? Ca simtim asta acum si in cateva zile vom uita si ne vom cufunda iar in maruntisuri de viata.

Drum lin, Andrei Gheorghe!