O viata ca o revista cu temperaturi variabile miercuri

"Dintr-o singura carte am invatat ca esenta vietii  nu se oglindeste in aparente somptuoase si nici in ceea ce unii cred ca ar fi elixirul tineretii fara batranete. Totul e facut sa moara, mai devreme sau mai tarziu, totul devine parte dintr-un concept filosofic despre care ai putea sa scrii 400 de pagini si sa te opresti doar la gandul ca poate e prea mult pentru cititorul nu atat de pasionat de metafore ca tine.
Dar cui ii pasa ce crede acesta? Pana la urma, e alegerea lui sa-ti citeasca teoriile, si asumata sau nu, responsabilitatea vreunei schimbari ii apartine in totalitate.
Viata, moarte, experiente si  un drum presarat,aparent, cu iluzii ametitoare despre puterea a  tot ceea ce intr-o secunda imaginatia ta iti da ca fiind o posibila realitate.

Nu-i asa ca uneori traim mai mult prin imaginatie decat in propria realitate?!! De ce constient creionam realitati paralele si fugim de ceea ce intr-adevar este viata noastra? Cum ar fi intr-o zi sa te privesti asa cum esti, sa te pui la o masa cu propria viata si sa o rasfoiesti asemeni unei reviste pe care ai asteptat cu nerabdare sa o citesti? Nu, nu sa o rasfoiesti ci sa o citesti incet, privind cu atentie fiecare imagine, citind fiecare cuvant, dand atentie fiecarei virgule si luand pauza la inceperea fiecarui nou paragraf.
Da, o viata ca o revista!!!Daca stau bine sa ma gandesc cam asta e viata: o revista!!  O coperta lucioasa cu imagini, titluri si subtitluri, culori ametitoare care sa te atraga si o multime de indicii care te indeamna sa mergi mai departe. Apoi un cuprins si cu fiecare pagina o alta sectiune, un alt aspect, alte teme si imagini; si in final, coperta care incheie revista si care de multe ori nu mai ridica nici un semn de intrebare. Prea rar aceasta ajunge sa fie atinsa de o privire sau si mai rar sa fie considerata importanta.
Nu intamplator m-am gandit la o revista! Bineinteles, as fi putut sa aleg si o carte dar in cazul acesteia imaginatia are rolul principal. Prin urmare un contact cu realitate ar fi inca de la inceput distorsionat."
Nu  ai inteles nimic din tot ce spun eu aici, asa-i ? Nu trebuie sa-mi raspunzi, iti cunosc aceasta privire de elev jenat si nedumerit. Mi se intampla si mie pe cand il citeam pe Cioran. Cunosti cartea "Pe culmile disperarii" ?
Omul este un animal nefericit, abandonat în lume, silit să-şi găsească o modalitate proprie de viaţă, aşa cum natura n-a mai cunoscut înaintea lui. De pe urma aşa-zisei lui libertăţi suferă mai mult decât după cel mai mare prizonierat posibil în existenţa naturală. - mi-a placut atat de mult acest citat incat l-am repetat in gand zile in sir, fara sa-i gasesc o semnificatie. Nu am simti nevoia vreuneia, m-am lasat prada superficialitatii; desi aveam momente in care mi se parea aberanta  si totodata curioasa obsesia mea pentru acest paragraf.
Sa stii ca m-am apucat de scris o noua carte:"Tipologii feminine ". Vreau sa scriu despre femei, despre cum sunt ele, cum simt, traiesc, iubesc, se sacrifica, fac pe victimele... si despre cum se pierd de ele insele pentru a trai in altii, cel mai adesea in copii lor. 
Nu ti se pare un paradox ca vrem sa ne sacrificam copii doar pentru ca suntem incapabili sa ne  traim viata conform propriilor dorinte?!! Desigur, nu e cazul meu!!!
Te plictisesc cu toata vorbaria mea, asa-i?
Asa-i ,asa-i..... e un tic pe care l-am luat de la un coleg de salon, pardon camera! Aici se spune camera, nu salon! Cred ei ca o simpla schimbare de nume ar ajuta pacientul mai mult, ca nu i-ar mai da acestuia senzatia de spital, clinica sau mai rau de ospiciu !!!!  Sunt atat de naivi oameni astia !!!E drept ca e un conac de 150 de ani si toata gradina asta  superba prin care poti sa te pierzi ore intregi fara sa te ratacesti iti da oarecum senzatia de vacanta, dar e totusi un loc al oamenilor fara Dumnezeu ,fara ratiune si fara vreo urma de respect pentru propria fiinta. Si cand te gandesti ca totul e chimie?!! O mica substanta, in plus.... sau un minus!!! 
Nu e rau aici, dimpotriva, te simti ca facand parte din lume fara sa fii nevoit sa te implici!! Inca nu am reusit sa inteleg tot ce mi-am propus cand m-am internat aici. Sunt medici care inca ma privesc cu suspiciune ca si cum sigur am si eu vreo problema ascunsa prin vreun colt al mintii. Probabil ca am!! Pana la urma si experimentul asta poate fi considerat o boala, una a barierelor impuse de incapacitate de a depasi anumite limite. 
Am obosit...... Toata vorbaria asta ma oboseste teribil!! De cand am ajuns aici, noaptea pare desprinsa dintr-un film cu case bantuite: liniste, atata liniste apasatoare si din cand in cand tipete venite parca din adancurile iadului.
E multa durere aici, nu o vezi  dar o simti!!! E un sentiment care te copleseste si nu poti sa fii decat un observator in  tot spectacolul asta de un comic absurd.
Nu esti un bun actor, sa stii!! Privirea te da de gol!!! Pot sa inteleg si chiar sa accept dezacordul tau pentru demersul meu de a incerca sa traiesc si altfel. dar cum pot sa inteleg daca nu facand exact asta?
Nu iti cer aprobarea doar ajutorul sa scrii tot ceea ce eu iti povestesc. Aici imi e greu sa ma concentrez asupra cuvintelor, parca fug de mine imediat dupa ce le-am ordonat in siruri crescatoare. ....
Azi temperaturile sunt variabile, stiai?!!!Aici, miercurea temperaturile sunt mereu variabile!