Povestea lui Andrei.

Traim in lumi paralele. Cum ar fi daca intr-o zi te-ai trezi si lucrurile pe care le credeai adevarate sunt de fapt doar o proiectie a mintii tale? Tu, viata ta, fiecare detaliu din ceea ce compune lumea ta, toate sunt doar in capul tau!

Andrei lucreaza la o firma de it, a absolvit o facultate cu profil uman, e un visator idealist are planuri mari si o agenda  2008 cu mii de idei.. Provine dintr-o famile modesta de muncitori simpli cu pretentii de ``fa tu ce nu am putut sa fac eu”. S-a ales cu job-ul  asta in anul 3 de facultate  cand parintii i-au spus “stam prost, daca poti gaseste-ti ceva de lucru”. Atunci si-a spus ca e ceva temporar. La interviu directorul l-a sfatuit prieteneste sa stea si el macar 3 luni ca asa e frumos si da bine mai tarziu in CV.  Dupa 5 ani, a trecut prin 2 departamente si  a aflat printre multe altele care tin de postul lui si cum se aranjeaza documentele intr-o arhiva ,cum se cara lazile cu documente ca un hamal, ce averi au intelectualii care ne mananca banii si mai ales  a invatat ca atunci cand esti umilit e loc si de mai multa umilire.  

In paralele, Andrei are o firma, una mica dar care in cativa ani va lua premiul pentru cel mai bun spot publicitar. Se imagineaza pe scena, tremurand in fata microfonului si cu toate reflectoarele atintite asupra lui. Ideile au inceput sa se contureze si  in fiecare zi se  trezeste  spunand-si “inca putin , rezista si totul va fi bine”. Nu e usor, la dracu, nu e usor deloc!!!! Candva a  trebuit sa aleaga si a hotarat sa mearga pe un drum  neumblat plin de stanci si  cu pante abrupte. Atunci nu avea de unde sa stie cat de greu va fi si era optimist. In planul lui toate problemele se rezolvau in fix 1 an. Atunci credea ca banii nu sunt o problema in viata unui om, ca asta se  rezolva daca esti  destept. 

Meticulos Andrei planificase totul  in scris, pe etape.  DAR,pentru ca mereu exista un dar, uitase sa ia in calcul ca nu totul depinde de el. A inceput sa faca compromisuri din ce in ce mai mari pana cand intr-o zi s-a lovit de zidul disperarii. A fost momentul care l-a fortat  sa se uite inapoi si sa priveasca trecutul in fata. Fugise pana atunci si refuzase  sa se opreasca. Credea ca problemele sunt mai putin in forma decat el si ca undeva pe drum le va pierde sau macar va reusi sa ia un avans suficient de mare astfel incat cand aveau sa-l ajunga, el sa le astepte  la  finish zambitor si cu solutiile in mana.

Fata in fata cu realitatea- un meci 1-1 fara spectatori. Momentul adevarului, dureros ca un fier incins pe fata dar Andrei a  incasat loviturile ca un mare luptator de K1. A cazut si s-a ridicat de 100 de ori  motivat doar de visul lui. Lupta asta a fost urmata de altele din ce  in ce  mai dure si Andrei a inceput sa  se schimbe. S-a despartit de increderea in oameni si a devenit coleg de camera cu  frustrarea si  iubit al dezamagirii.. Si cu toate astea, undeva acolo  in adancul sufletului si al imaginatiei inca pluteste speranta pe o barca printata cu planuri.

Aseara, in aerul rece de sfarsit de noiembrie invaluit in ceata,  Andrei a deschis portiera masinii si  s-a  trezit intr-o alta viata .Viata pe care unii o numesc realitate.