Ipocrizia - o cale usoara

Pot sa trec cu vederea micile scapari  pe care cu totii le avem. Pot chiar sa mimez ca e totul in regula cand  de fapt nu e ( vrem sau nu sa recunoastem, ipocrizia e o trasatura pe care o avem cu totii; da,si tu cel care dai din cap dezaprobator, si tu esti la fel ca toti ceilalti, nu te mai minti singur ca tu nu!)

Pot sa accept multe, sa inchid ochii, chiar sa plec capul si sa-mi tin gura( cu greu dar pot :) ). Nu pot insa sa fac un singur lucru: sa stau cu mainile in san cand imi este insultata inteligenta!!!!

E o chestiune de orgoliu intelectual pe care foarte putin reusesc sa o inteleaga.
Am invatat ca e de bun-simt sa fi recunoscator pentru ajutorul pe care cei din jur ti-l ofera indiferent de motivul pentru care o fac( pentru tine sau pentru a satisface nevoia de a se simti bine ca au facut un gest altruist).

Pana la urma conteaza mult prea putin de ce alegem sa facem astfel de gesturi.
Mi-e greu daca nu imposibil sa inteleg de ce un principiul conteaza uneori mai mult decat orice altceva. Cu toate astea pot sa fac un efort si sa inteleg.

Nu cred in coincidente, sub nici o forma!! Si nici in lucruri care dureaza pana la sfarsitul timpului. Fiecare alegere are si o consecinta, poti sa inchizi ochii si sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic sau poti sa mergi mai departe detansandu-te de ceea ce te deranjeaza. E o simpla alegere!