Pe drumul spre ....
sursa foto |
Sunt si momente in care
ma las in voia gandurilor si plutesc in deriva. Inotam impreuna, de fapt
ele conduc eu doar le urmez fara vreo urma de vointa. Nu ma impotrivesc, ma las
purtata de valuri in directii fara orizont.
E placut sa zaci pe valuri fara sa-ti pese de ceva, fara sa te intrebi unde sau de ce. Cu bratele intinse las gandurile sa ma poarte acolo unde vointa mea nu ar face nici o diferenta.
Sa fii nimic?!Ai incercat vreodata?!!!
Asta e gandul care imi deseneaza in aer directii de urmat.
Caracterele puternice isi infrunta temerile, Se lupta cu balaurii ascunsi in
pesterile constiintei .
Gandesti prea mult la ceea ce trebuie facut, mi-a spus
cineva la un moment dat!!! Iti planifici fiecare pas ca pe o piesa intr-un joc de sah. Traiesti limitandu-te de
constientizari irelevante, iti doresti doar ceea ce crezi ca se poate realiza si
fugi prea mult de ceea ce vrei cu adevarat.
Ce-i drept mi-e teama de schimbari!!! De fapt sunt terifiata
de schimbari oricat de mici ar fi. Simt nevoia de control total, fiecare pas,
fiecare miscare, totul trebuie stiu dinainte, nu este loc pentru elemente
surpriza. Si cum se impaca asta cu filosofia de a fi nimic?Evident deloc bine!!
Gandurile asemeni oamenilor au capacitatea de a astepta. O
zi, doua, o luna, un an, oricat e nevoie. Raman rabdatoare pe loc asteptand
momentul in care tu vei merge la ele sa le asculti. Uneori mai devreme, alteori
mai tarziu gandurile iti vor da semnale ca sunt acolo si asteapta.
Daca hotarasti sa le asculti, frica de ceea ce nu va mai fi
va lupta cu toate puterile sa te tina in loc. Daca reusesti sa depasesti
momentul vei simti …. Liniste. O liniste incredibila care va sterge tot ce-ai
simtit pana atunci.
Post a Comment