Despre relatii, cu sinceritate...

   

    Stiti voi acele imaginile in care vezi cupluri care par perfecte? Armonie, iubire, pasiunea, intelegere, comunicare, samd, de iti plang neuronii de invidie? Ei bine, mie imi plac in mod stupid acele imagini, sunt idealul meu de relatie. Asa imi vad eu viata alaturi de omul iubit. Da stiu, sunt o idealista, dar nimic nu e imposibil.

Am invatat cu greu ce inseamna o relatie si mai ales ce implica ea dincolo de aparente. Dupa aproape 10 ani de relatie serioasa, am descoperit singura ce nu-ti spune nimeni, ca toti vrem sa pozam in cupluri model, perfecte ca merele de la supermarket.

Asta, sa zicem nu e asa de condamnat, dar ce sens are sa o faci doar de ochii lumii. Pe cine intereseaza mai mult de 5 secunde ce viata de cuplu perfecta ai tu si partenerul ? Pe nimeni. Si mai e ceva. Pe tine cu ce te ajuta o aparenta cand sunteti doar voi 2 si lucrurile nu sunt chiar atat de perfecte.

Am crescut intr-o familie traditionala, fara doar si poate. Nu  am gasit in niciunul dintre cuplurile alaturi de care am crescut( parini, bunici, unchi, matusi, vecini) acel cuplu pe care eu il vedeam in filme si mi-l imaginam.

Am vazut in schimb suficient de multa violenta si relatii nesanatoase incat sa-mi doresc sa nu ajung asa vreodata.

Bunica, mama tatalui meu ma sfatuia in adolescenta cu lacrimi in ochi de fiecare data cand aveam discutii pe aceasta tema sa nu stau langa un barbat care ma bate.

Sa fug, sa fug departe, acestea sunt cuvintele care imi suna si acum in cap. Ea a fost obligata sa se marite cu bunicul pentru ca el venea din famile buna si avea conditie materiala. Ea era indragostita de un baiat sarac, alaturi de care imi spunea in momentele ei de regrete, ca e convinsa ca ar fi avut o viata mai buna decat alaturi de bunicul meu.

Din pacate, pentru ea atunci au ales altii. A invatat sa-l iubeasca pe bunicu sau sa traiasca alaturi de el asa cum a putut. A indurat multe de la el. Era un om iute la manie si tare violent. Dar ea a stat cu el asa cum era, era omul ei si a fost asa pana in ultima clipa a vietii lui. Cred eu ca au avut si momente bune.

Am  fost martora casniciilor de forma, doar ca lumea vorbeste si e rusine. Nu am vazut prea multa iubirea, respect sau sprijin, am vazut in schimb multa umilinta si atat de multa violenta verbala si fizica incat mult timp am crezut ca asa e tiparul.

Am crescut cu tiparele gresite si cu toate acestea am refuzat sa cred ca asta e o normalitate. Teama de a ajunge intr-o astfel de situatie m-a facut sa stau departe de relatiile serioase. Nu ma vedeam intr-o relatie de lunga durata sau intr-o casatorie. Ani de zile gandul la casatorie m-a ingrozit, nu puteam nici macar sa-mi imaginez asta fara sa vad toate acele scene ingrozitoarea din copilarie pe care voiam sa le uit.

Era clar pentru mine atunci ca nu sunt omul facut pentru casnicie. Aveam prea multe bariere de protectie in jurul meu si tot atatea sistem de alarma care sa se declanseze la cel mai mic semnal ca ceva nu e in regula.

 Am fugit de oameni, de relatii, de tot ce imi parea ca seamana cu ceva trait de mine ca pana la urma sa intalnesc pe cineva care sa ma convinga ca se poate si altfel.

Am intrat intr-o relatie la scurt timp dupa o alta relatie ratata care mi-a facut sufletul varza. Si mi-a confirmat tot ceea ce stiam prea bine. Am trait atunci cateva luni in care am simti ca nu vreau sa mai ies vreodata din casa. Am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare, ca nu merit nimic de la nimeni.

Eram un zombi care nu intelegea de ce asa? De ce omul care intr-o zi mi-a spus ca ma iubeste, a doua zi la telefon a hotarat ca nu ne potrivim si ca e mai bine sa nu ne mai vedem? Atat de putin reprezentam pentru el incat nu am meritat nici macar sa-mi spuna asta in fata?

M-am zvarcolit nopti intregi bantuita de intrebari al caror raspuns nu-l gaseam. Rememoram in fiecare zi tot ce traisem alaturi de D si nu gaseam vreun semn care sa-mi dea de gandit ca lucrurile intre noi nu mergeau asa cum credeam eu. Nu am gasit nimic oricat de mult cautam. Mi-am spus atunci ca am cazut prada unui farseur care nu a urmarit altceva decat sa imi demonstreze sau sa isi demonstreze ca e mai inteligent decat mine si ma poate domina pana acolo incat sa faca din mine ce vrea. Gestul lui mi-a distrus increderea in mine, m-a facut sa-mi pierd si ultima ramasita de increderea in oameni si sa-mi ridic niste ziduri de protectie si mai mari.

Apoi am descoperit ca uneori privim unde nu trebuie, ne indragostim de cine nu trebuie, luam cele mai proaste decizii, totul ca in cele din urma sa ajungem acolo unde trebuie.

Am intrat intr-o relatie serioasa, fara sa gandesc prea mult, ne-am mutat impreuna dupa 3 luni si anul asta facem 10 ani impreuna. In acesti ani nu am stat niciodata despartiti mai mult de 3 zile si nici nu am luat vreo pauza ca sa ne gandim mai bine. E drept ca inainte de a fi iubiti, am fost cativa ani simpli prieteni. Poate ca si asta a contat mai departe in relatia noastra. Ne cunosteam suficient incat sa stim ca vrem sa fim mai mult decata buni prieteni, ca putem aveam incredere unul in altul si ca viitorul pentru noi arata la fel.

Ce am invatat in 10 ani de relatie?

Nu sunt eu maestrul shaolin al relatiilor dar pot sa spun cateva lucruri despre ce inseamna o relatie de durata sau ce am invatat eu in toti acesti ani.

In viziune mea o relatie e asemeni unui tort. Are tot felul de ingrediente, culori, arome, forme si se imparte inr-o multime de bucati. Unele bucati se taie perfect si arata bine, altele nu prea si atunci trebuie sa mai aranjezi pe ici, pe colo, adica sa improvizezi si sa te adaptezi.

Dragoste, respect, intelegere, toleranta, sacrificii si multe altele care se completeaza unele pe altele. Evoluezi, te schimbi, la fel se intampla si cu relatia ta.

Tu, el si relatia voastra sunteti entitati diferite, aveti nevoi diferite si de aceea vor exista o multime de momente in care lucrurile nu vor sta deloc conform asteptarilor voastre.

Sunt inca momente in care fantomele trecutului isi fac simtita prezenta in viata mea. Ma coplesesc si  nu stiu sa reactionez. 

Am invatat cu greu ca relatia mea nu este relatia parintilor mei sau a bunicilor mei si ca trebuie sa ma detasez de asta.

sursa foto: www.marieclaire.co.uk