Lamaie in ceai

Momentul ala cand simti ca toata fiinta ta e concentra intr-un singur punct, cand inima iti bate ca si cum ai alerga la maraton, cand  fiecare gand pulseaza in acelasi ritm cu visele tale, cand iti vine sa plangi si sa razi in acelasi timp. Si toate astea in acelasi moment!!!E ciudat si asta da un alt sens vietii. Am parasit zona de confort sau ea m-a parasit pe mine si acum ma gasesc pe strazi( nu pierduta) doar fara tinta, savurand fiecare clipa din vremea asta ciudata care ma completeaza perfect. Nu mi-e frig desi in mod firesc ar trebui.
Merg incet pe bulevardul meu, a nins peste ceea ce ieri erau doar niste frunze obscene in lumina  felinarelor. Simt cum fulgii imi ating obrazul si cobora incet spre barbie in picuri mari. Nu-i sterg ,ii las sa cada urmand propria vointa!
E frumos!!! O nebunie ciudata si frumoasa care imi calmeaza angoasa ca si eu sunt la fel ca si ea.
 Astfel de momente e bine  sa le completezi cu pauze discrete in ceainarii  cochete, rupte de lume si timp. Noroc ca stiu atatea!!! E si asta un noroc. Poate ca pana la urma nimic nu-i intamplator!!!
Ceai de portocale si iasomie cu putina lamaie,doar atat cat sa nu te pierzi de realitate.
Mirosul de ceai amestecat cu cel de carti vechi, putin santal,  fum de tigara , doi indragostiti la o masa ascunsa intr-un colt, Putina lumina de la o lampa boema, o fereastra tacuta si complice si placerea de a savura bucuria unei reusite.