Ganduri de toamn - iarna...

Asa imi place mie sa le spun pentru ca apar in fiecare an doar dupa 10 noiembrie. Cei care ma cunosc stiu ca nu sunt un om al schimbarilor de culoare. Iubesc culorile vii  plecand de la albastru si galben  pana la intensele nuante de verde pe care poti sa le savurezi din primavara pana in toamna. Admir toamna, o respec si ii spun mereu cat de frumoasa e.Pentru ca e incredibil de frumoasa!E o lady pe chipul careia timpul este incapabil sa  lase vreo  urma.
Nu i-am spus nicioadata ca o iubesc.Asta nu, mi-ar fi imposibil sa o privesc in ochi si sa-i  spun asemenea cuvinte fara sa simt. Imi place in schimb sa-i complimentez  frumusetea si eleganta. Ii spun uneori ca o invidiez si ea imi zambeste printre frunzele din ce in ce mai rare. .E intelegatoare ,asta cu siguranta dar nu intr-atat incat sa-mi accepte refuzul pentru nuditatea pomilor,dispretul pentru ceata laptoasa si rece care ma poarta zilele astea spre scopuri inca negandite si teama asta  zgribulita ce sta cuibarita in buzunarul mantoului meu.
I-am spus dimineata ca din pacate nu suntem compatibile si mi-a parut indiferenta. Atat de indiferenta incat am crezut ca e de accord cu ce  simt eu. Pe undeva eram chiar usurata, nu imi place sa vad scente dramatice de o inutilitate absurda. Mai bine asa, mi-am spus si mi-am continuat visare de luni..Cat de naiva sunt ca inca ma las pacalita de aparente. Acum sunt 10 grade, ploua marunt si vantul ciocane turbat in geam. Sa fie oare asta raspunsul ei?