Corporatist de weekend

De la bun inceput  imi manifest profunda neintelegere pentru cei care viseza cu ardoare sa ajunga in bloculete de  sticla ,lipsite de viata si impersonale dar cu sigle impunatoare.Sa ne intelegem nu judec, doar ca nu inteleg!!Aerul american de corporatist ne-a cuprins  si pe noi doar ca la noi este la o scara mai mica din punct de vedere  al beneficiilor materiale, un fel de “muncim cu drag si sport pentru al tarii viitor”reloaded. Din perspectiva mea  un job corporatist iti  ofera un cocktail tare de iluzii si sperante cu topping de ‘’om de succes’’, care dupa ce l-ai consumant sau mai bine zis dupa ce te-a consumat el pe tine, nu ramai decat cu o durere de cap.

Pentru ca in viata totul este format din etape si multa munca ,asa se intampla si in cazul in care vrei sa ajungi sus intr-o corporatie .Acest sus insemnand o functie mai buna intr-un birou la un etaj mai sus  de 1. In  prima faza in calitate de novice incepi de jos, adica de la subsol( la propriu) pentru ca  in Romania creativitate nu are margini si nu vrem sa lasam neutilizat nici un spatiu( aici  probabil sugestia a fost preluata de la ikea)si astfel subsolul este amenajat si transformat intr-o sala in care 30 de oameni muncest in cubicalul lor albastru visand la ziua in care scarile ii vor conduce spre civilizatie si nu spre subsol.

Si in fiecare zi cu idealul de viata mai buna in gand, ei, furnicile corporatiei muncesc cel putin 10 ore pe  zi. Putini ajung sa treaca mai departe de etajul 1 dupa cativa ani de subsol , restu` continua sa viseze lasandu-se umiliti de supervizoare inculte cu atitudini superioare de doctori docenit in stiinte exacte.Si cu toate acestea, iubitorul de corporatie vine la munca si in weekend, pentru ca s-a obisnuit cu viata asta.

Desi pare greu de crezut, nu e un scenariu, este o parte din viata unor corportisti platiti cu 8 lei pe ora.

Asadar programati-va sa traiti..bine!!!