10 citate Octavian Paler care imi plac
1. De dimineaţă, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la
Costineşti, unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieşind din valuri, pe
nisipul cald. Abia depăşisem treizeci de ani. Închiriam două camere într-o casă
ţărănească, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin grădină la plajă.
Rămâneam acolo până la prânz, iar după-amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori
ne opream, tăiam un pepene în patru şi îl mâncam, mânjindu-ne pielea bronzată
cu zeama roşie picurată din feliile pe care le devoram până la coajă, după care
ne spălam la fântână pe mâini şi jucam mai departe. Din cei patru, doi au
murit. Eu am îmbătrânit. Dar plaja va fi rămas aceeaşi, invadată de alte
trupuri bronzate, dimineţile trebuie să fie şi acum, acolo, dimineţi fără cer,
iar marea se clatină, cu siguranţă, la ţărm la fel de îmbietoare, când nu o
agită valurile. Şi, fireşte, vor rămâne tot aşa când din cei patru nu va mai
exista nimeni. Cu minunata şi teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea
învăţa niciodată, natura uită tot, chiar şi pe cei care au avut naivitatea să
creadă că, măcar, la mare nu există decât prezent. Autoportret într-o
oglindă spartă
2. Trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl
influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri
scad în importanţă, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înţelesuri noi la care
nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esenţiale. De aceea, azi,
înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă
banalitate.
3. Nimeni nu există pentru altul. Nu există decât cursa
fiecăruia. În clipa în care se opreşte, moare.
4. Nu ştiu dacă aţi
trăit vreodată o asemenea stare. Nu eşti nici mort, nici viu. Te simţi caun
foc care abia mai pâlpâie, gata să se stingă. Stai cu ochii deschişi, te
uiţi într-un punct fix, dar nu vezi nimic. Şi nici nu te gândeşti la nimic
decât la propria ta oboseală de a trăi şi de a muri. Răstignit undeva între
viaţă şi moarte, nu eşti bun pentru niciuna dintre ele. Parcă pluteşti în
derivă şi aştepţi să fii aruncat pe un mal, ori al vieţii, ori al morţii, ţi-e
egal.
5. Lângă o mare, în timp ce soarele domneşte
singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nicio retorică pentru a da un
înţeles vieţii. Trupul singur umple lacunele filosofiei. El găseşte o mângâiere
într-un adevăr care pe filosofi nu-i satisface: ca există. Caminante
6. Adevărata “măsură”
a vieÅ£ii unui om nu se poate obÅ£ine decât prin “lipsa de măsură”, dorind “fără
măsură”, îndrăznind “fără măsură”, iubind “fără măsură”. Convorbiri cu Octavian
Paler
7. Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.
8. In deşert, se zice, nu se duc decât îndrăgostiţii şi
nebunii. Eu mai cunosc o categorie, în care mă includ. Cei care nu se descurcă
prea bine în vacarm şi tânjesc după un loc de unde, speriindu-se de izolare, să
se întoarcă pocăiţi în societate. Drumuri prin memorie
9. Începem să murim
când nu mai avem puterea de a alege. Scrisori imaginare
10. Noi suntem ca un cântec, nu credeți? Un
cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l
cânţi totdeauna îndreptându-te
spre sfârşit.
Post a Comment